Ciobanesc Belgian Malinois

Trebuie retinut faptul ca Malinoisul este o varietate a Ciobanestilor Belgieni alaturi de celelalte : Tervueren, Groenendael si Lakenois. Aceste 4 varietati sunt arbitrate separat in concursurile canine , fiecare primind titluri C.A.C si C.A.C.I.B La origine , caine ciobanesc , astazi caine utilitar complex , folosit in toate ramurile dresajului , de la paza si protectie , urmarire , detectie de narcotice sau explozive, salvare , sporturi canine sau ca si companion devotat. Numele acestei varietati este dat dupa orasul Malines din Belgia unde a fost atestata prima data.

 

Istoricul rasei Ciobanesc Belgian Malinois

In Belgia , la sfarsitul anilor 1800,era un mare nr. de caini ciobanesti, ale caror caracteristici fizice variau . Pentru a rezolva aceasta stare de fapt , un grup de entuziasti chinologi sau unit sub indrumarea Prof. A. Reul, de la Universitatea de Medicina Veterinara Cureghem ,care poate fi considerat fondatorul si parintele malinoisului. Rasa s-a nascut oficial intre 1891 si 1897. La 29 septembrie 1891, „Club du Chien de Berger Belge „, clubul de ciobanesc Belgian , a luat fiinta in Brusels, si in acelasi an in 15 Noiembrie, prof A . Reul, a organizat o selectie a celor mai bune exemplare , din 117 de caini prezenti , selectie ce a permis ca in urmatorii ani sa desfasoare un adevarat program de crestere. Pana pe 3 Aprilie 1892, a fost elaborat primul standard detaliat, al unei singure rase , Ciobanesc Belgian , cu trei varietati de blana.

Datorita faptului ca era o rasa a oamenilor simpli, abia in 1901 primii Ciobanesti Belgieni au fost inregistrati in „Royal Saint-Hubert Society Stud Book”, L.O.S.H. In urmatorii ani entuziastii acestei rase au lucrat intens pentru a omogeniza tipul si pentru a corecta defectele. Se poate spune ca pana in 1910 tipul si temperamentul Ciobanescului Belgian au fost stabilizate.

De-a lungul istoriei au existat numerose dispute in ceea ce priveste varietatile sau culorile acceptate , dar nu au existat neintelegeri niciodata in ceea ce priveste morfologia , temperamentul si afinitatea pentru munca. In Belgia cresterea malinoisului este de multe ori o traditie de familie , foarte multi crescatori fiind la a 3 generatie de iubitori ai acestor caini.

Datorita lor a luat fiinta Ringul Belgian, recunoscut ca fiind unul dintre cele mai dure sporturi canine si dominat fara indoiala, de zeci de ani de catre malinois.Dar despre acest sport , poate in alt articol.

In general ,cresterea si reproducerea malinoisului , spre deosebire de celelalte varietati de Ciobanesti Belgieni, s-a facut in stransa concordanta cu calitaile lor de lucru , selectia facandu-se dupa rezultatele din Ringul Belgian . De retinut este ca din anul 1964 pana in prezent intotdeauna un Malinois a castigat titlul suprem, de campion de Ring Belgian, fara exceptie. Cativa au incercat sa concureze cu alte rase , dar nu au avut niciodata succes. Rezultatul acestei selectii, bazata doar pe calitatile utilitare, este o rasa ce domina de ceva vreme competitiile de dresaj din intreaga lume , si care este folosita cu mare succes de politie si de fortele armate de pretutindeni.

Temperament si educatie

Malinois, temperament si educatieMalinoisul nu este pentru oricine .Este un caine foarte inteligent , ceea ce este un avantaj ,dar si un dezavantaj, deoarce pe cat de repede invata lucurile dorite, tot atat de repede le invata si pe cele nedorite . Face conexiuni foarte rapide , fiind una dintre cele mai inteligente rase , si avand o mare capacitate de invatare . Este usor coleric , gandind foarte rapid si lund decizii in fractiuni de secunda. Socializat corespunzator nu are probleme cu oamenii sau cu alte animale. Fiind un caine utilitar , selectionat pentru aceasta de zeci de ani , paza propietatii si apararea stapanului vor fi foarte usor de invatat . Este un caine alert , atent la tot ce misca , usor galagios din aceasta cauza . Necesita foarte multa miscare si adora sa lucreze . Pur si simpu un ciobanesc malinois trebuie sa aibe un job, o pasiune , fie ca este jocul cu mingea , ori dresajul (IPO, agility , obedience , etc ), trebuie sa aibe un program de antrenament , altfel isi va gasi singur o pasiune , de multe ori nefiind cea dorita ce noi.

Sanatate si intretinere

Din acest punct de vedere , fiind o rasa la care selectia s-a facut dupa capacitatea de lucru , problemele de sanatate si maladiile ereditare sunt extrem de rare .Este una din putinele rase la care boli genetice ca displaziile , entropion , ectropion,etc , sunt rarisime iar in Belgia , practic inexistente .
La intrebarea mea despre displazia de sold , un crescator Belgian , mi-a raspuns : „cum crezi ca acesti caini pot avea cea mai mica urma de displazie , daca de 3 ori pe saptamana , la clubul de dresaj , trebuie sa sara obstacolul de 2,40m inaltime si cel pentru saritura in lungime ?!”
Este o rasa destul de rustica , necesitand o intretinere minima . Poate sta fara probleme afara , chiar si in iernile cele mai grele .
Parul este de buna calitate, cu subpar , iar in afara de naparlirea anuala , cade foarte putin .
Asa cum am spus, selectia facandu-se dupa capacitatile utilitare , din pacate malinoisul nu este o rasa foarte omogena ca si caractristici fizice . Avem un tip de caine inalt si masiv , tipic Belgiei si Ringului Belgian , avem un malinois mai mic dar foarte rapid, in Franta si Austria datorita Mondioringului si Ringului Francez si un caine foarte puternic, dar mediu, tipic Olandei si KNPV-ului. Fiecare sport canin a dezvoltat in tarile in care predomina , tipul de caine ideal pentru probele specifice lui. Totusi nu trebuie vazuta ca o regula generala ci numai orientativa.

Ciobanesc Malinois in Romania

In tara noastra este o rasa in plina ascensiune , numarul exemplarelor crescand an de an . Rezultatele acestora in competitiile interne si internationale de dresaj , fac ca aproape fiecare dresor profesionist , competitor , de la noi din tara sa detina un malinois. De asemenea de curand au intrat si in dotarea armatei si politiei exemplare din aceasta rasa. Din fericire , pe langa importurile „la gramada ” . de slaba calitate , au intrat in tara , datorita unor pasionati , caini de mare valoare genetica , din linii pure de lucru , ai caror pui deja pleaca spre export ,sau concureaza in ring.

Ultimele Campionate Nationale de Dresaj , au fost practic dominate de malinois , in ultimii 3 ani , Campioni Nationali de IPO si BH , fiind numai malinois . De asemenea primul caine din Romania care a participat la Campionatul Mondial IPO , si care participa inca cu succes, este un malinois.

Concluzie

Asa cum am mai spus , malinoisul nu este pentru oricine . Alaturi de persoana potrivita , este un caine de exceptie , care va impresiona prin inteligenta , agilitatea, determinarea si atasamentul sau.

Standardul rasei

Ciobanescul Belgian este un caine de talie medie , armonios proportionat, combinand eleganta cu forta , cu muschi puternici, constitutie aproape patrata , rustic , obisnuit cu viata in aer liber, conceput sa reziste schimbarilor climaterice. Datorita formei armonioase si a capului tinut sus , aceasta rasa lasa impresia de forta si eleganta in acelasi timp , tipica rasdelor utilitare.

Ciobanescul Belgian este un caine activ si atent, radiind energie exploziva si mereu gata de a se avanta in mijlocul actiunii. Pe langa abilitatile sale innascute de a pazi turmele de oi, poseda si calitatile extrem de apreciate la un caine ideal pentru paza. Fara nicio ezitare, este un incapatanat si dedicat protector al stapanului sau. In Ciobanescul Belgian se regasesc laolalta toate acele calitati necesare pentru un caine ciobanesc, un caine de paza, un caine pentru aparare si un caine de serviciu.

Temperamentul sau vioi si alert si natura increzatoare a Ciobanescului Belgian, fara urma de teama sau agresivitate, ar trebui sa fie evidente in postura corporala si in expresia de mandrie atenta din ochii sai stralucitori.

Capul: Purtat sus, lung fara a fi exagerat, rectiliniu, bine cizelat si uscat. Craniul si botul sunt oarecum egale in lungime, botul fiind putin mai lung, armonizand proportiile intregului cap.

Regiunea craniana: de latime medie, in proportie cu lungimea capului, cu o frunte mai degraba plata decat rotunda, stopul putin marcat; in profil, paralel cu linia imaginara care extinde linia botului; creasta occipitala putin dezvoltata; arcele supraorbitale si zigomatice nu sunt proeminente.
Stop: moderat
Regiunea faciala
Nasul: negru
Botul: De lungime medie si bine profilat sub ochi, ingustandu-se progresiv catre nas, ca o piramida alungita; osul nasului este drept si paralel cu continuarea liniei superioare a fruntii; gura este bine demarcata, ceea ce inseamna ca, atunci cand este deschisa, comisurile buzelor sunt impinse inspre inapoi, falcile fiind bine despartite.
Buzele: Subtiri, ferme si puternic pigmentate.
Falcile/dintii: Dinti puternici, albi, pozitionati regulat si solid in falcile bine dezvoltate. Muscatura in foarfeca; muscatura in cleste, preferata de ciobani si alti crescatori de animale de ferma, este tolerata. Dentitia trebuie sa fie completa, conform cu formula dentara; absenta a doi premolari 1 (2 P1) este tolerata si molarii 3 (M3) nu sunt luati in considerare.
Obrajii: uscati si destul de plati, desi musculosi.
Ochii: de dimensiuni medii, nici exoftalmici, nici infundati in orbite, usor migdalati, asezati oblic, caprui, preferabil caprui inchis; pleoape marginite de gene negre; privire directa, vioaie, inteligenta si atenta.
Urechi: Destul de mici, pozitionate sus, vadit triunghiulare, urechea externa bine rotunjita, varfuri ascutite, tari, purtate erect si vertical cand cainele este atent.
Gatul: Bine reliefat, usor alungit, destul de ridicat, buna reprezentare musculara, se largeste progresiv catre umeri, fara pliu, zona cervicala usor arcuita.
Corpul: Puternic fara a fi greoi; lungimea, de la umeri la crupa este aproximativ egala cu inaltimea la greaban.
Linia spatelui: linia superioara a spatelui si a salelor este dreapta.
Greaban: pronuntat.
Spate: ferm, scurt si musculos.
Sale: Solide, scurte, suficient de largi si musculoase.
Crupa: musculoasa; cu o panta foarte usoara; suficient de larga dar nu excesiv.
Piept: putin larg, dar bine coborat; partea superioara a coastelor este arcuita; vazut din fata, partea frontala a pieptului este putin larga, dar fara sa fie ingusta.
Linia inferioara a corpului: Incepe sub piept si se ridica usor intr-o curba armonioasa catre burta, care nu este nici cazuta nici supta, ci usor ridicata si dezvoltata moderat.
Coada: Bine inserata, puternica la baza, de lungime medie, ajungand macar pana la jaret dar preferabil si mai jos de acesta, in repaus purtata jos, cu varful curbat catre inapoi la nivelul jaretului, mai ridicata in miscare dar fara sa depaseasca orizontala, curba catre varf devine mai accentuata, fara ca niciodata sa formeze vreun carlig sau sa prezinte vreo deviere.

Membrele

Anterior Privire de ansamblu: Osatura solida dar nu greoaie, musculatura uscata si puternica, din orice directie privite, membrele anterioare sunt drepte si perfect paralele cand sunt privite din fata.
Umerii: Omoplati lungi si oblici, bine atasati, formand un unghi suficient cu humerusul, in mod ideal 110 – 115 grade.
Brat: lung si suficient de oblic.
Cot: Ferm, fara a aluneca in afara sau a fi orientat inspre interior.
Antebrat: lung si drept.
Incheietura (carp): foarte ferma si curata.
Metacarp: Puternic si scurt, cat de perpendicular pe sol posibil sau numai foarte putin inclinat catre inainte.
Labe: Rotunde, de pisica; degete arcuite si bine inchise, pernite groase si elastice; unghii inchise la culoare, puternice.

Posterior

Privire de ansamblu: Puternic, dar nu greoi; in profil membrele posterioare sunt drepte; vazute din spate, sunt perfect paralele.
Coapsa (zona fesiera): De lungime medie, larga si musculoasa.
Genunchiul: aproximativ in linie verticala dreapta cu soldul, angulatie normala.
Gamba: De lungime medie, larga si musculoasa.
Jaretul: Apropiat de sol, larg si musculos, angulatie moderata.
Metatarsul: Solid si scurt, gheara fosila indezirabila.
Labe: pot fi usor ovale; degetele arcuite si bine inchise, pernite groase si elastice; unghii inchise la culoare, puternice.

Aplomb/miscare: Miscare libera si vioaie in orice pas; Ciobanescul Belgian este un bun caine de galop dar pasul lui normal este mersul si in special trapul; membrele se misca paralel cu planul median al corpului. La viteza mare labele ajung in apropierea planului median; la trap apropierea este medie, miscarea egala si usoara, cu conduct posterior bun iar linia spatelui ramane stransa in timp ce membrele anterioare nu se ridica prea sus. Mereu in miscare, Ciobanescul Belgian pare neobosit; pasul este rapid, elastic si vioi. Este capabil ca, la viteza maxima, sa isi schimbe brusc directia. Datorita caracterului sau exuberant si a dorintei de a pazi si proteja, are o tendinta clara de a alerga in cercuri.

Pielea: Elastica dar tensionata (bine intinsa) pe intreg corpul; marginile buzelor si pleoapele sunt puternic pigmentate.

Culori si varietati de blana: Intrucat blana difera ca lungime, directie, aspect si culoare la Ciobanescul Belgian, aceasta caracteristica a fost aleasa pentru a face distinctia intre cele patru varietati ale rasei: Groenandel, Tervueren, Malinois siLaekenois.

Roba: La toate varietatile parul trebuie sa fie intotdeauna dens, strans pe corp si cu textura corespunzatoare, cu subpar lanos alcatuind o acoperire de protectie excelenta.

Parul la Malinois , este foarte scurt pe cap, pe exteriorul urechilor si in partea inferioara a picioarelor. Este scurt pe restul corpului si mai plin la coada si in jurul gatului, unde alcatuieste un „colier” sau un „guler” care incepe la baza urechilor si se intinde pana pe gat. Coada are forma panuselor de porumb, dar nu formeaza o pana groasa. Culoare Numai brun-roscat cu umbre negre (inspicat cu negru) si cu masca neagra.

Masca: La Malinois masca trebuie sa fie foarte pronuntata si sa tinda sa incorporeze, intr-o singura arie de culoare neagra, buza de sus, cea de jos, colturile buzelor si pleoapele. Un minimum strict de sase puncte de pigmentare a pielii este cerut pentru: ambele urechi, ambele pleoape superioare si pentru ambele buze, cea de sus si cea de jos, care trebuie sa fie negre.

Inspicare neagra: La Malinois aceasta inseamna ca firul de par sa aiba varful negru, ceea ce da un efect de umbrire a nuantei de baza a blanii. Aceasta innegrire este in orice caz „ca de la foc” si nu trebuie sa fie prezenta in pete mari si nici in dungi (brindle – tigrat).

Pentru toate varietatile: mici zone de alb sunt tolerate pe partea anterioara a pieptului si pe degete.

Talie, greutate si masuratori:

Inaltimea la greaban: Inaltimea ideala la greaban este in medie:
– 62 cm (masculi)
– 58 cm (femele)

Limite admise: 2 cm mai putin, 4 cm mai mult.

Greutate:
Masculi: cca 25-30 kg.
Femele: cca 20-25 kg.

Defecte

Orice abatere de la punctele mentionate anterior trebuie considerata defect si trebuie tratat la arbitraj in functie de gravitatea situatiei defectuase.

Defecte eliminatorii:

  • Temperament: specimene agresive sau timide.
  • Aspect general: lipsa tipicitatii.
  • Dentitie: brevignatism, prognatism, chiar daca nu se pierde contactul (muscatura in foarfeca inversa); muscatura nealiniata (incrucisata, dinti incalecati); absenta unui canin (1 C), a unui carnasier – premolar 4 (1 P4), a unui carnasier inferior – molar 1 (1 M1), a unui molar (1 M1 – pe falca superioara – sau 1 M2; M3 nu se iau in considerare), un premolar 3 (1 P3) plus alt dinte dintr-un total de 3 (excluzand premolarii 1) sau mai multi.
  • Nas, buze, pleoape: depigmentare puternica.
  • Urechi: cazute sau tinute ridicate artificial.
  • Coada: lipsa sau scurtata din nastere sau prin cupare; purtata prea sus si curbata sau incarligata.
  • Roba: lipsa subparului.
  • Culoare: orice culoare care nu corespunde cu cele ale varietatilor descrise; marcaje prea intinse pe piept, in special daca ajung la gat; alb pe labe inaintand mai mult de jumatatea chisitelor anterioare si/sau posterioare si alcatuind „sosete”; marcaje albe oriunde altundeva decat pe partea anterioara a pieptului si pe degete; lipsa mastii, inclusiv botul de culoare mai deschisa decat restul blanii la Tervueren si Malinois.
  • Talie: in afara limitelor stipulate.

N.B.: Masculii trebuie sa aiba doua testicule normale aparente complet coborate in scrot.
Incrucisari – monte intre varietati:Orice incrucisari intre varietati sunt interzise, cu exceptia circumstantelor exceptionale, cand interdictia poate fi ridicata de consiliile de rasa corespunzatoare si oficiale (Text 1974, redactat la Paris).

Robert Caraman
instructor dresor
manager Ringstar Club si Ringstar Malinois Kennel
www.ringstar.ro

Adauga gandurile tale

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *